TEL AVIV

127

„Avem noi o vorbă care descrie foarte bine situația pe aici: în Haifa mergi să muncești, în Tel Aviv să te distrezi iar în Ierusalim să te rogi”, așa ne întâmpina la aeroport șoferul microbuzului pe care-l închiriasem pentru a ne duce la apartamentul unde urma să fim cazați (situat la numai trei minute de mers pe jos de plajă) într-o seară splendidă de la sfârșitul lunii martie. Iar cum în Haifa n-aș fi putut să muncesc nici dacă mi-aș fi dorit din tot sufletul, în primul rând deoarece odată ajuns în aeroport ți se eliberează un permis de ședere în Israel valabil trei luni și fără drept de muncă, iar de felul meu nu sunt o fanatică religioasă și nici nu mă rog prea des, am urmat doar unul dintre sfaturile domnului șofer. De fapt, un sfat și jumătate: în Tel Aviv am „locuit” timp de patru zile și m-am distrat timp de trei, în ultima zi am mers să văd Haifa, cât despre Ierusalim….ei bine, pur și simplu am ales să nu-l vizitez, decizie luată în urma sfaturilor unor prieteni care îl vizitaseră cu ceva timp în urmă și datorită unei persoane care se pare ca mi-a făcut cele mai bune recomandări pentru o vacanță atât de scurtă în Israel, decizie care s-a dovedit a fi una cum nu se poate mai bună (dar despre asta vă voi povesti un pic mai târziu).

Primul contact notabil pe care l-am avut cu Israelul în general și cu Tel Avivul în particular nu l-a reprezentat, însă, domnul șofer de care aminteam mai sus, ci aeroportul în sine (considerat cel mai sigur aeroport din lume), precum și strictețea controalelor din interiorul lui. După o călătorie de două ore și câteva minute cu avionul, am aterizat pe aeroportul internațional „Ben Gurion” din Tel Aviv, un aeroport atât de mare, de aerisit, de curat și de diferit față de toate celelalte aeroporturi în care fusesem până atunci, încât am rămas cu gura căscată de uimire. Dar te dezmeticești repede pentru că urmează controalele, iar pluralul își are cum nu se poate mai bine locul în cazul de față.

Trei din grupul nostru format din șase oameni fuseserăm în ultimul an în Emiratele Arabe Unite (trei dintre care unul -EU!- se întorsese de acolo cu numai o lună și ceva înainte și avea viza de Emirate încă destul de caldă între paginile pașaportului) și știam că acest lucru ar putea reprezenta o problemă și că există posibilitatea să ne trimită înapoi acasă. La toate acestea s-a mai adăugat și faptul că la ghișeul de control al pașapoartelor, celor care erau înaintea noastră (un cuplu de blonzi cu doi copii mici și mai blozi) li s-a refuzat intrarea în țară și au fost vehement trimiși înapoi de unde veniseră (eram destul de departe de ei și nu am reușit să auzim conversația și motivele pentru care nu erau doriți în Israel). Așadar, eram mega panicați. Dar după o scurtă discuție cu vameșul căruia a trebuit să-i răspundem la întrebări precum: de unde și de cât timp ne știm între noi, cât urmează să stăm în Israel și ce avem de gând să facem acolo, unde suntem cazați, etc., ne-a lăsat să trecem și ne-a eliberat permisul de ședere. Noi, leșinați de fericire că am scăpat atât de ușor și de repede (de parcă cine știe ce act terorist comisesem prin simplul fapt că vizitaserăm o țară arabă atât de permisivă și de puțin dăunătoare evreilor precum Emiratele Arabe Unite), ne-am îndreptat grăbiți spre ieșire fără să bănuim măcar că adevăratul „circ” urma să aibă loc pe aceelași aeroport, dar nu la sosire, ci la plecare, când ne-au controlat zeci de minute în șir și ne-au pus (mie în special) un milion de întrebări (unele atât de stupide, încât și minciunile răspunsurile mele au trebuit să fie pe măsură) din cauza vizei de Emirate iar în cazul meu si a celor de la turci (care arătau că fusesem trei ani consecutivi în Turcia iar ăștia mă întrebau disperați de ce naiba m-am dus atât de des acolo). „Viză” e impropriu spus, mă refer la ștampilele pe care ți le pun în vamă sau în aeroport pe pașaport, atât în cazul Emiratelor, cât și al Turciei.

Bun, și acum să trecem la lucrurile cu adevărat plăcute! Tel Avivul este un oraș uimitor de frumos! Mi-au plăcut oamenii săi (atât evreii, cât și arabii, care erau extrem de prietenoși, relaxați și mereu cu zâmbetul la purtător), mi-au plăcut plajele sale (plaja de lângă Tel Aviv Marina și faimosul restaurant „La La Land” cred că este preferata mea dintre toate plajele pe unde am călcat până acum), mi-au plăcut apusurile sale absolut superbe (unele dintre cele mai frumoase pe care le-am văzut până acum), mi-au plăcut străduțele sale care au un farmec cu totul și cu totul aparte, terasele și cafenelele de la fiecare colț de stradă, clădirile în stil Bauhaus, mi-a plăcut mâncarea (iar aici vă recomand să încercați Shakshuka – un preparat din ouă fierte într-un sos gros de roșii, ardei grași și ceapă, care își are rădăcinile în nordul Africii), mi-au plăcut la nebunie energia pozitivă și vibe-ul special pe care acest oraș le transmite.

Fondat în anul 1909 de către 66 de familii, Tel Aviv („Dealul Izvorului”) reprezintă astăzi fața modernă a Israelului, centrul său economic și cultural. Este cel mai mare oraș din Israel după Ierusalim și este considerat capitala administrativă a țării deoarece, din cauza protestelor constante venite dinspre lumea arabo-musulmană față de statutul orașului Ierusalim, Tel Aviv găzduiește o mare parte din instituțiile autorității administrative israeliene. Pe lângă aceasta, Tel Avivul mai găzduiește și cea mai mare concentrație de stil Bauhaus din lume, evreii care au reușit să fugă din Germania în anii ’30 reușind să construiască aici, în numai două decenii, 4000 de astfel de clădiri, clădiri datorită cărora Tel Avivul mai este numit și „Orașul Alb”.

Imediat la sud de Tel Aviv, dar la o lume distanță ca atmosferă, se află Jaffa, un orăsel sau mai bine zis o zonă prin excelență arabă, cel puțin din punctul meu de vedere. Fiind unul dintre cele mai vechi porturi din lume, Jaffa a servit drept punct de intrare în Palestina pentru primii pelerini creștini și pentru imigranții evrei. La sfârșitul secolului al XIX-lea și în prima jumătate a secolului XX a fost cel mai mare centru urban și economic din Palestina, cu o populație preponderent arabă. Războiul dintre arabi și evrei din 1948-1949 a dus la părăsirea orașului de marea majoritate a arabilor iar din 1950 a devenit parte a orașului evreiesc vecin, Tel Aviv. Clădirile și moscheile din epoca otomană sunt acum în curs de restaurare iar depozitele din port au fost transformate în baruri și restaurante.

Iar după Tel Aviv și Jaffa urmează Haifa, dar înainte de a vă povesti despre Haifa vreau să ne întoarcem puțin în timp, mai precis în seara de dinaintea plecării spre Israel, când, într-un moment de…hai să-l numim „inspirație”, m-am hotărât să-i scriu unui tip (care mergea într-o perioadă la sala de fitness la care merg și eu și cu care eram de ceva vreme „prietenă” pe Instagram, unde văzusem că el este din Israel, dar stă de vreo câțiva ani în România pentru că e student aici) ca să-l informez că a două zi urma să plec în Israel și să-i cer câteva sfaturi și informații legate de această țară. El fiind arab, palestinian mai precis, multe dintre recomandările lui au mers în această direcție. În fine, pe foarte scurt, toate sfaturile lui s-au dovedit a fi extrem de prețioase odată ajunsă la fața locului. Pe lângă sfaturi, m-a pus în contact cu o bună prietenă de-a lui care studiază la Tel Aviv și care cunoaște orașul mult mai bine decât el, prietenă cu care m-am și întâlnit în Jaffa și cu care am petrecut câteva ore foarte plăcute plimbându-ne pe străduțe, mâncând pita și stând de vorbă despre toate lucrurile posibile și imposibile la o terasă cu nume și specific arăbești (cum altfel?). Tot el a fost cel care mi-a recomandat să aleg Haifa în detrimentul Ierusalimului, recomandare care s-a dovedit a fi poate cea mai bună dintre toate recomandările pe care le-am primit vreodată în materie de călătorii și o să vă explic imediat și de ce. Iar ca să închei acest paragraf, Amir, dacă o să citești vreodată rândurile astea, să știi că îți mulțumesc din nou și pe această cale!

Acum despre Ierusalim: eu n-am fost, dar toate celelalte cinci persoane, cu care am venit în Israel, da. Și nu le-a plăcut. Deloc. Pentru că e un haos total, toți vor să-ți vândă câte ceva, străzile sunt murdare și înghesuite, atmosfera este foarte asemănătoare celei din bazarurile orientale unde se vând tot felul de kitsch-uri iar per total toată experiența asta a fost mult sub așteptările lor. Nu vreau să insist prea mult în ceea ce privește Ierusalimul pentru că eu n-am fost și prefer să povestesc din propriile mele experiențe.

Am ales în schimb Haifa și sunt sigură că aș fi regretat enorm dacă n-aș fi făcut-o. Cu vreo lună sau chiar mai puțin înainte de vacanța în Israel n-auzisem în viața mea de orașul ăsta, al treilea ca mărime din țară. Situat la 90km de Tel Aviv (45 de minute cu trenul) și la doar 43km de granița cu Libanul (la 130km de Beirut), Haifa este considerat singurul oraș în care evreii și arabii coexistă în deplină pace și armonie. Cât de deplină este această pace sau această armonie, n-aș ști să vă zic, dar o să vă spun că am știut că o să-mi placă orașul ăsta la nebunie chiar dinainte să mă dau jos din tren (asta pentru că am coborât în ultima stație și deja văzusem o bună parte din oraș pe geam hahahah). „Orașul nisipiu”, cum îmi place mie să-i spun pentru că acolo totul are culoarea nisipului (în afară, bineînțeles, de mare și spațiile verzi), Haifa este construit la poalele și pe fața abruptă a muntelui Carmel și se întinde pe trei nivele: pe malul mării se află partea veche, portul și coasta, orașul de mijloc este centrul comercial iar partea cea mai de sus e împânzită cu vile exclusiviste. Haifa („coasta minunată” în ebraică) este singurul oraș din Israel cu metrou și singurul oraș din lume în care șoferul de autobuz s-a rugat de mine să merg fără bilet (hahaha) pentru că nu mai aveam bani schimbați și nici nu exista niciun schimb valutar în zona în care mă aflam.

Încă vreo două-trei informații și închei: Tel Avivul este un oraș extrem de scump (tananaaaa!), mai scump chiar și decât Dubaiul, lucru de care se plâng și localnicii. De Sabat (ziua odihnei instituită de religia iudaică, care cade în a șaptea zi a săptămânii, adică sâmbăta în Orientul Mijlociu) toate magazinele și multe dintre restaurante și baruri sunt închise, în anumite zone nu ai voie să fumezi sau să consumi băuturi alcoolice pe stradă sau la terase, iar mijloacele de transport în comun (inclusiv trenul) nu circulă până la căderea serii (mă refer aici doar la tren pentru că celelalte nu circulă deloc în acea zi). În Tel Aviv pe străzi, în tren, autobuz, parcuri, etc., am văzut foarte mulți soldați, atât bărbați, cât și femei, cu pușca la braț, ceea ce mi s-a părut destul de șocant la început, mai ales când m-am uitat cu mai multă atenție la fețele lor și am observat că nicunul dintre ei nu părea să aibă peste 30 de ani. Moneda lor se numește Shekel (ILS) și are cam aceeași paritate cu Leu românesc. Am văzut mult mai multe moschei decât sinagogi.

Iar ca un ultim sfat: încercați să vă documentați puțin înainte de a vizita Israelul pentru că altfel nu prea aveți cum să înțelegeți ce se întâmplă acolo în prezent și de ce tot ceea ce vedeți este așa cum este și sunt șanse destul de mari nici să nu vă placă dacă nu știți, cât de cât, despre ce este vorba în propoziție. Nu spun acum că ar trebui să învățați pe de rost toate datele istorice din antichitate și până în momentul de față, dar câte ceva despre formarea statului Israel, mandatul britanic pentru Palestina, conflictul cu lumea arabă, Ben Gurion, Mossad, Palestina, Yasser Arafat, Războiul de Șase Zile, divizarea Ierusalimului atât din punct de vedere religios, cât și politic, și alte evenimente marcante care s-au petrecut aici în ultimii 70 de ani, ar fi bine să știți pentru că există indicii despre aceste lucruri cam la tot pasul iar în discuțiile cu localnici apar inevitabil și astfel de subiecte. Israelul are istoria sa proprie, unică și destul de recentă, rănile încă nu s-au vindecat iar sentimentul că urmează să se întâmple ceva din clipă-n clipă este foarte viu.

IMG_6581

001

003

IMG_6579

014

016

008

009

010

012

047

015

IMG_6650

011

IMG_6593

024

057

062

058

082

033

074

144

IMG_6736

083

089

IMG_6625

IMG_6638

096

097

088

IMG_6623

098

IMG_6644

Jaffa

100

108

109

110

121

IMG_6665

125

124

119

IMG_6671

123

128

126

103

IMG_6682

Haifa

130

133

134

135

136

137

IMG_6713

IMG_6712

140

Leave a Reply

Your email address will not be published. Please enter your name, email and a comment.