paris

Sărbătoarea continuă

Dacă tot am citit de curând „Soția din Paris”, roman prin care aflăm, din perspectiva primei soții a lui Ernest Hemingway, cum s-a derulat povestea lor de dragoste pe fundalul unui Paris decadent și care a oferit la începutul anilor ’20 atât de multe surse de inspirație artiștilor expați care aveau curând să devină cei mai mari scriitori ai secolului XX, era de așteptat să-mi îndrept atenția și asupra versiunii marelui autor american. „Partea lui de adevăr” în legătură cu anii petrecuți la Paris (1921-1926), ani care au marcat debutul său literar, poate fi găsită în paginile cărții „Sărbătoarea continuă”, pe care Ernest a scris-o în 1960 și care a fost publicată la trei ani după moartea sa.

De fapt, ceea ce m-a determinat să citesc „Sărbătoarea continuă” a fost finalul romanului „Soția din Paris”, care surprinde într-un mod atât de delicat ultima convorbire telefonică dintre cei doi foști soți. În 1961, cu doar două luni înainte de a se sinucide, Ernest o sună pe Hadley pentru a povesti împreună despre perioada petrecută la Paris și pentru a-i vorbi despre o nouă carte, de memorii. „ – Ești peste tot în carte, a zis el, iar vocea i s-a stins. Se străduia din greu să-și păstreze tonul jovial, dar îmi dădeam seama că e trist, descurajat și hărțuit. A fost ceva să scriu despre perioada aia și s-o retrăiesc. Ia spune-mi, crezi că am cerut prea mult unul de la altul?” Read More…

Soția din Paris

„Soția din Paris” ne dezvăluie povestea de dragoste dintre Ernest Hemingway și Hadley Richardson, prima sa soție și totodată vocea romanului de față, prin glasul ei autoarea Paula McLain relatând evenimentele vieții lor de cuplu și a prieteniei lor cu intelectualii expați din Parisul acelor vremuri (Gertrude Stein, Ezra Pound, Zelda și F. Scott Fitzgerald și mulți alții). „Soția din Paris” spune povestea femeii puternice, sensibile și inteligente din spatele bărbatului care își dorește cu orice preț să reușească în carieră, povestea soției de artist, de scriitor la început de drum. Și nu vorbim aici despre orice fel de scriitor, ci despre unul cu un potențial uriaș, profund conștient de talentul său, însetat de glorie și extrem de determinat să reușească să schimbe lumea prin operele sale. Acesta era Ernest Hemingway la începutul anilor ’20 iar Parisul acelor timpuri zgomotoase și exuberante avea tot atât de mare nevoie de el precum avea și el de Paris. Read More…

Cum ar fi?

Pun pariu ca fiecare dintre voi v-ati intrebat, cel putin o data, cum ar fi sa traiti in alta tara. Sa locuiti, sa studiati, sa munciti, sa va faceti noi prieteni, sa traiti bucurii sau deceptii, sa plangeti sau sa zambiti, sa traiti noi experiente, sa o luati de la capat pe alte meleaguri decat cel mioritic. Si daca ar fi sa se intample asa ceva, ce tara sau ce oras ati alege? Cat de mult sunteti dispusi sa lasati in urma pentru a trai o astfel de experienta? Care ar fi avantajele si dezavantajele unei astfel de decizii?

 

Read More…

Jurnal de bord – Paris

Chiar daca articolul meu poarta numele romanului scriitorului roman Jean Bart nu are nici o legatura cu aventurile petrecute la bordul unei nave maritime, ci cu aventurile petrecute pe pamant frantuzesc (mai ales parizian). Drept destinatie pentru cea mai recenta vacanta petrecuta peste hotarele minunatei noastre tarisoare am ales Parisul, un imens carusel de nebunie, romantism, eleganta, istorie si civilizatie. Iar totul a inceput cu celebra sintagma “welcome (a)board”. Enjoy! Read More…

 Scroll to top