Un pic haotic, un pic molcom pasii ma poarta spre tine. Oriunde ai fi, ei stiu drumul. Ma poarta departe in zari, pe carari neumblate, neintinate. Soarele zambeste primavaratic, degajand pulbere de lumina rosiatica. Cerul de un albastru mefient ma indeamna sa continui, sa te gasesc. Pretutindeni oameni senini, increzatori. Ii privesc melancolic, cu interes. Toti ascund mii de povesti, trairi, secrete herunterladen. Mi-as dori sa-i ascult pe fiecare in parte. Vantul le aduce tainele mai aproape de mine, soptindu-mi la ureche picaturi de secrete prozaice.
Te gasesc mereu in acelasi loc, tacut, ganditor. Privesti cerul, desenezi amintiri in nisipul ud. Incerci sa descifrezi decrepitudinea anilor. Miscarea telurica a genelor, felul cum iti treci mana prin parul ars de soare, surasul incandescent, provocator spun mai mult decat o mie de cuvinte herunterladen. Iti aprinzi o tigara asteptand deznodamantul. Fumul de un gri uscat se inalta jucaus dar rabdator schitand scene, trairi enigmatice. Cunosc aceasta sarada, ma vad in povestile desenate de fumul buclucas pe fundalul de un albastru istovitor. Ma privesc in oglinda cerului si zambesc afabil. Sunt timida, grabita, fascinata. Ma tii de mana, pasesti hotarat, trufas, vorbesti mult, cu incredere iar stropii de ploaie ne sunt martori edge kostenlosen. Suntem liberi, incredibil de nebuni si frumosi. Vorbeam vorbe lapidare, paseam pe pasi de dans obscuri, iubeam iubirea, strazile, oamenii, marea, ma iubeai pe mine. Sa fi trecut ani de atunci? Sau poate toate acestea se intamplau ieri? Stingi tigara si odata cu ea nostalgia vremurilor de mult apuse. Sunt chiar in spatele tau. Te intorci si ma privesti tacut. Ma arde aceasta privire de gheata. Stiu cum ai fi vrut sa fie dar viata a decis altfel. As vrea sa-mi spui orice dar sa nu ma mai privesti condensat, cu patima. “Unde a fugit iubirea noastra?” a venit in cele din urma intrebarea.
Mereu aceleasi 5 cuvinte atemporale, aceasi intrebare retorica presarata cu reminiscente, dezamagire, nostalgie, franturi de ganduri. Iti aprinzi o alta tigara, indreptandu-ti privirea spre zari diavolesti. Mi-as dori sa-ti raspund, macar de aceasta data, insa nu stiu raspunsul, nu stiu de ce ma intorc mereu aici la tine, incorsetata parca intr-o spirala ludica. Mi-as dori sa pun capat acestei agonii, mi-as dori sa mai pot simti ceva, orice. Piscurile cotidianului se vad undeva in departare, nisipul tremura frenetic sub talpile mele incremenite. Ma indepartez usor ca de fiecare data fara a izbuti a dezlag lacatele din sufletul meu. Dar ma voi intoarce curand si poate atunci voi sti raspunsul.
Unde a fugit iubirea? Undeva mult prea departe pentru a o mai putea recupera. S-a ascuns in alt timp, in alte suflete. De multe ori am auzit povesti de iubire eterna si m-am intrebat cum de poate fi posibil asa ceva. Nu cred in iubirea vesnica, ci in cea temporara, perisabila. Cat dureaza dragostea? Poate dura 3 ani daca ar fi sa-i dam crezare lui Frederic Beigbeder, insa nu exista o regula stricta. Important e ca nu dureaza la nesfarsit si ca toate lucrurile bune au o finalitate. Focul iubirii se stinge treptat in inimile fiecaruia, lasand loc prieteniei, obisnuintei, afectiunii sau poate ca nu mai ramane loc pentru nimic. Unii ar spune ca doar intensitatea iubirii se schimba (a se citi “se micsoreaza”) dar sentimentul ramane. Perfect adevarat. Insa pana la un anumit punct. Nu e iubirea acel sentiment care ramane, e altceva. Nu exista dragoste eterna. Exista in schimb frica de singuratate, dependenta emotionala, nostalgia.
Povestile de iubire se cern incet dar sigur pana nu mai ramane nimic si nu mai exista cale de intoarcere. Iubirea nu mai poate fi recuperata odata ce s-a terminat, insa va aparea de buna voie pentru altcineva putin modificata pentru ca nu exista iubiri identice. Dragostea se hraneste din trairi si sentimente, fiecare diferite in felul lor. E legea firii si nimic mai mult. Pacat doar ca intelegem acest lucru dupa vreo cateva relatii, dupa mult timp in care ne-am tot intrebat “cum de s-a intamplat asa ceva?” Asta pentru ca toate povestile care ne-au fost citite sau spuse in copilarie se terminau cu “they lived happily ever after”. Auzind mereu aceleasi lucruri ajungi sa ti le inoculezi. Cu atat mai mult vei fi surprins cand vei da nas in nas cu realitatea care nu are nici o legatura cu basmele. Ce este de facut in cazul de fata? Ce este de facut atunci cand iubirea a luat sfarsit? Poate ca ar trebui s-o lasi sa-si ia zborul, poate ca ar trebui sa accepti acest lucru, poate ca ar trebui sa te gandesti ca data viitoare va dura mai mult, mult mai mult, poate ca….. Fiecare ar trebui sa faca ce stie mai bine in astfel de situatii, insa nu ar trebui sa se lase descurajat, sa fie dezamagit, frustrat, secatuit de vlaga. Speranta si increderea in ceva mai bun, durabil nu ar trebui sa piara niciodata.
De ce s-a terminat iubirea? Nu cred ca exista raspuns la aceasta intrebare, oricat de mult ne-am chinui sa-l gasim. Insa exista un raspuns la intrebarea “unde a fugit iubirea?” In neant.
11 Responses to Unde a fugit iubirea?
George January 26, 2009
Daca ai fi scris la sfarsitul acestui articol ca textul este preluat din vreo carte a unui mare scriitor, as fi crezut.
mariana January 26, 2009
….nie!
Vlad January 26, 2009
Foarte placut melanjul dintre latura poetica a textului si cea argumentativa. Imi place totodata ca insemnarile tale sunt interactive inca de la titlu, incepand adesea cu o intrebare adresata cititorului.
Esti o femeie interesanta, deschisa si cu o gandire matura, nespecifica poate pentru varsta ta. Ma bucur ca nu esti doar un ambalaj frumos, ci ai si substanta. š
Mult succes in continuare!
Me January 26, 2009
Moare o iubire mare, se naste alta si mai mare…. sau poate nu!
De fapt ea se stinge atunci cand incetezi sa i te mai daruiesti. Si faci asta pentru ca te-ai daruit prea mult acelei relatii si nu mai ai ce darui.
Dar, tind totusi sa cred ca de cele mai multe ori acea iubire “mare” moare atunci cand in subconstientul nostru exista de fapt o alta persoana. O alta persoana pe care o idealizezi, cu care iti imaginezi o alta viata mult mai fascinanta decat cea pe care o aveai pana atunci, un suflet perfect compatibil cu al tau, desi de cele mai multe ori nu e. Si iti doresti atat de mult sa atingi perfectiunea visand, incat uiti de iubirea ta reala. Atunci iubirea adevarata moare si treptat e inlocuita de cea virtuala. Si pentru ca de cele mai multe ori visele raman vise, pentru ca oamenii nu au rabdare sa astepte, pentru ca isi pierd pana si ultima speranta…. iubirea moare. Si ce e mai trist e ca mor ambele iubiri.
Si atunci cu disperare te intrebi unde e iubirea. E acolo unde ai uitat-o.
Sperand ca ai sa o gasesti cu siguranta o vei gasi! Pentru ca si ea te cauta la fel cum o cauti si tu, cu aceeasi disperare; pentru ca omul e cu adevarat implinit doar atunci cand iubeste si e iubit de persoana iubita!
Jason January 26, 2009
faina povestirea
pacat ca e adevarata…
Oare? January 26, 2009
Da… oare unde a fugit iubirea?
Nu cred ca am putea gasi un raspuns. Nici macar cel sugerat de tine (“in neant”) nu e unul satisfacator. Din contra… e evaziv si obscur ca o tenebra.
Poate ca iubirea nu a fugit… poate nici macar nu a avut timp sa se nasca.
Oare perceptiile noastre sunt indeajuns de cizelate/maturizate incat sa putem sustine ca stim ce e iubirea?
Si daca am sti, oare nu exista miliarde de moduri in care ea poate fi simtita?
Definim iubirea prin prisma intimului emotiilor noastre sau ne raportam la ea ca la o act de daruire, de satisfacere a nevoilor si asteptarilor celuilalt?
Spunem ca a murit iubirea gandindu-ne la noi sau suntem capabili sa ne transcedem efuziunile egoiste si sa plangem iubirea spulberata a celuilalt? Nu asta ar trebui sa facem de fapt??
Oare am fost prezenti cand ea a fugit? Am pazit iubirea din sufletul lui sau ne-am agatat orbeste de meschinul ingust a ceea ce simteam noi?
Oare daca am fi trait iubirea si prin ochii lui, ar mai fi putut ea fugi?
eu... January 27, 2009
foarte dragutz articolul…mi-a placut foarte mult…adevarul este ca iubirile nu dispar niciodata shi nu se uita…ele raman in adancul sufletului nostru asemeni unei nebuloase…sunt ca niste vulcani gata oricand sa erupa…
Jason January 27, 2009
yeah… vulcani gata sa erupa … bla bla bla…. dar ce parere aveti de menaj a-trois?
jokeru28 January 27, 2009
Iubirea? Cel mai frumos vis care poate deveni realitate…sau…cea mai frumoasa realitate care poate deveni un vis.Ea difera de la om la om si dureaza in functie de mai multi factori,pe care vrand-nevrand ii recunoastem sau pe care ii respingem.Deci ea exista.Nu se vede,nu se aude,ci se simte.Iar cand reusim asta sufletele noastre parca zboara libertine spre culmi inalte pline de campuri insorite,insa cand asta nu se intampla parca decadem spre cele mai ascunse abisuri unde nimeni nu ne poate gasi.Da,consider ca e in firea existentei noastre pe pamant ca iubirea sa apara si sa dispara in mod neasteptat.E o realitate pe care majoritatea o acceptam.Si desi intelegem asta cand pierdem iubirea tot suferim.Asta ne este cizelarea.Iar la intrebarea ta “Unde a fugit iubirea?” sunt de parere ca ca ea inca mai dainuie.Doar ca nu se mai afla in campul nostru senzorial.
Sper ca nu am deranjat pe nimeni cu gandirea mea referitoare la acest articol,spunandu-ti totodata ca imi place felul tau de a gandi,de a etala in modul cel mai combinativ esteticul cu trairile sufletesti reale.Aceste ganduri exprimate adineauri au probabil sursa lor din experienta ta proprie.Imi place.In incheierea comentariului meu vreau sa las o poezie proprie care are o anumita legatura cu subiectul articolului tau.
CAUTANDU-MI DEPARTAREA
Prin praful viscolit,ce se ridica in aer
Privesc ca prin ceata
Departarea.
Fac un pas,apoi doi
Ca sa ajung la ea,
Dar vine ploaia
Si-o vad mai clar.
Dintre miile de picuri,care imi uda pielea
Eu nu simt niciunul,
Privesc doar departarea.
Mai fac un pas,apoi altul,
Iar ea e mai aproape,
Dar iese soarele
Si lumina lui ma orbeste.
Cu ochii inchisi,oprit pe drum
Fara sa am habar de ce se intampla,
Departarea e in gandul meu.
Ma misc apoi facand un pas,
Apoi inca unul,
Dar vine vantul
Si ma impinge inapoi.
Zburand haotic inapoi,de unde am venit
Deschid ochii trezindu-ma nauc,
Caci departarea s-a ascuns.
Fac un pas,apoi inca unul,apoi altul,
Dar nu o gasesc.
Atunci furtuna imi calmeaza starea,
Caci mai e mult pana sa ating departarea.
online December 17, 2009
nevoia de a verifica:)
Allan Piano July 26, 2011
I simply want to mention I am beginner to blogging and certainly savored your page. Probably Iām planning to bookmark your blog . You certainly come with wonderful writings. Kudos for sharing your website.