To the gym we (should) go!

Nu știu alții cum sunt dar eu m-am apucat să fac sport. În mod constant și susținut. Merg la sală de un an și jumătate și îmi place la nebunie. De-a lungul timpului am mai încercat și alte sporturi (am jucat tenis în tinerețe iar acum câțiva ani am luat lecții de înot), însă mersul la sală mi se pare cel mai la îndemână și cel mai puțin costisitor. Țin minte că pe toată durata școlii generale și a liceului apelam la tot felul de tertipuri pentru a mă sustrage de la orele de sport, dintre toate acestea cel mai mult mă ajutau scutirile medicale pe care mi le furniza mama, iar acum am ajuns să nu-mi mai pot imagina cum ar fi viața fără sport.

Nu vă voi vorbi acum despre beneficiile pe care sportul și mișcarea, în general, le aduc atât fizicului, cât și psihicului nostru (cred că le conștientizăm cu toții, mai mult sau mai puțin), ci aș vrea să vă spun câteva cuvinte despre punctul 0, momentul în care luăm mult amânată decizie de a începe să facem sport. Mă voi referi mai mult la mersul la sală, activitate pe care v-o recomand mai ales acum, când a venit cu adevărat iarna iar mișcarea în aer liber nu prea mai reprezintă o opțiune.

În primul rând, atunci când ne hotărâm să începem să facem sport pe termen lung și în mod regulat, nu trebuie să ne gândim obsesiv la rezultate. Bineînțeles că ne dorim cu toții să arătăm bine, chiar foarte bine, dar sportul modelează mai repede și mai ușor psihicul, și nu fizicul, iar dacă nu pornim de la această idee, mai bine renunțăm înainte de a ne face abonament la sală. Dacă ne lasăm conduși doar de gândul că trebuie neaparat să slăbim, să scăpăm de celulită sau să umflăm mușchii pe noi, vom fi dezamăgiți. La sală mergem pentru a ne simți bine, a face mișcare (nu uitați de cardio!), a ne relaxa, a elimina stresul, a uita de probleme sau a găsi soluții la problemele care ne macină și pentru a ne menține în formă. Sportul este cel mai sănătos drog și trebuie să devină un mod de viață! Cât despre rezultate, chiar nu trebuie să vă faceți griji. Cam după trei luni de mers la sală (de cel puțin trei ori pe săptămână) vor apărea și rezultatele. Prima lună este întotdeauna cea mai grea, indiferent de sportul pe care v-ați decis să-l practicați. Dacă reușiți să treceți de această barieră temporară și v-ați făcut, în tot acest răstimp, bine temele, veți realiza că a început să vă placă și nu vă veți mai dori să vă opriți. Veți deveni foarte repede dependenți de starea psihică excelentă și energia debordantă pe care le veți obține în urma antrenamentelor. Răbdarea și perseverența sunt singurele atribute de care avem, cu adevărat, nevoie pentru a reuși în tot ceea ce ne propunem.

Chiar dacă mulți dintre noi își doresc să meargă la sală, neîncrederea și nesiguranța ne taie, adesea, din elan și ne țin pe loc. Nimeni nu s-a născut învățat și, așa cum se întâmplă în toate domeniile, trebuie să vrem s-o luăm de la zero. Dacă nu știți cu ce se mănâncă sala, ceea ce nu e un capăt de țară, e foarte recomandat ca, cel puțin la început, să mergeți cu cineva care se pricepe și nu mă refer aici neaparat la un antrenor personal. Nu vreau să mă înțelegeți greșit. Și eu am învățat prima dată cum se execută corect mișcările, cum trebuie să-mi dozez efortul și cum trebuie să respir în timpul antrenamentelor de la un antrenor personal. Dar se poate și fără el. Dacă alegeți să mergeți la o sală de cartier și vreți să economisiți bani, cel mai bine vă sincronizați cu un prieten, o cunoștință sau chiar cu iubitul (dacă aveți un iubit „sălist”). Cu toții știm pe cineva care face sală și care chiar arată ca și cum ar face sală (adică tonifiat/ă, în formă bună, nu genul „gorgozat” pe care să  explodeze mușchii).

Odată ajunși la sală, există cinci etape peste care ar fi foarte bine să nu sărim niciodată: încălzirea, cardio (15 minute bandă, bicicletă sau stepper), exercițiile cu greutăți sau greutatea propriului corp, cardio (vă recomand 10 minute de alergat pe bandă la cea de-a doua sesiune de cardio) și stretching-ul de la final. Încercați să nu lucrați haotic, adică să nu faceți în aceeași zi și brațe, și picioare, și spate, de exemplu, ci să exersați câte o singură grupă de mușchi pe zi. Iar în cazul nostru, al fetelor, cel mai bine ar fi să folosim greutăți mici, printre cele mai mici. Nu cred că scopul nostru e acela de a arăta ca niște culturiste și de a ne pierde, astfel, feminitatea. Ah, și nu uitați de apă. Cel puțin un litru de apă pe parcursul unei ore de antrenament.

Înainte să închei, vreau să mai adaug un lucru cu care, probabil, unii dintre voi nu veți fi de acord, dar e vorba de părerea mea strict pesonală. Nu vă recomand să alegeți efectuarea exercițiilor acasă în detrimentul mersului la sală. Știu că de la o vreme încoace au devenit foarte „la modă” dvd-urile cu tot felul de antrenamente realizate de nu-știu-ce antrenoare de succes sau vedete și care vă promit rezultate incredibile într-un și mai incredibil de scurt timp. Acum pe bune! Chiar credeți că personaje precum Andreea Raicu sau Carmen Brumă au ajuns să arate așa cum le vedeți voi pe ecranul laptop-ului doar pentru că au lucrat de acasă? Bineînțeles că nu! Mai întâi de toate, ele au petrecut ore întregi la sală și/sau alergând în parc sau pe stadion și sunt convinsă că fac asta și acum. Acasă nu poți face cardio, ceea ce e deosebit de important, îți lipsesc oglinzile în care să te poți observa și corecta singură (și chiar în cazul în care, să presupunem prin absurd, ai în casă o oglindă mare, din podea până în tavan, și alegi să exersezi în fața ei, sigur vei ajunge să o ignori pentru că vrei să fii atentă la ce se întâmplă pe ecran, să ții pasul cu Carmen Brumă, de exemplu), și cu certitudine vei trișa pentru că pe dvd-ul respectiv există o multitudine de exerciții care ți se vor părea prea grele și solicitante și cărora le vei da skip („doar de data asta”). Treaba asta cu exercițiile de acasă e ca și cum ai practica înotul în propria cadă în loc să mergi la bazin: e gratis, inutil și nu te vede nimeni (când trișezi). Repet, e doar părerea mea și încă una, zic eu, destul de bine argumentată.

Una peste alta, sportul nu trebuie privit ca pe o corvoadă iar odată ce te-ai hotărât să începi, trebuie să dispară din vocabularul tău fatidica formulă „nu am timp azi”. Dar ca să înțelegi mai bine toată polologhia mea de mai sus, cred că trebuie să încerci pe pielea ta. Să faci sport! Iar dacă ai încercat deja și nu ți-a ieșit, încearcă din nou cu și mai multă determinare!

2 Responses to To the gym we (should) go!
  1. mirela

    De luna asta m-am apucat si eu hotarat sa fac sport in mod regulat. Pana acum faceam destul de des, dar nu constant.
    Referitor la sportul facut acasa, iti respect parerea, dar argumentele tale nu sunt general valabile.
    Exercitiile de pe acele dvd-uri si programul de sport inclus ajuta foarte mult pentru slabit si pentru tonifiere. Sunt numeroase persoane care au avut aceste rezultate.
    Cele care au facut acele dvd-uri nu promit nici rezultate incredibile (mentioneaza ca totul depinde de fiecare organism in parte), nici faptul ca vom arata exact ca ele – logic, ele se antreneaza in diverse moduri de cel putin cinci-zece ani.
    Dvd-urile au mari avantaje pentru persoanele mai comode (sa se deplaseze pana la sala, nu sa faca sport) sau foarte ocupate si depinde de fiecare in parte cat de mult respecta programul. Nu toti sunt predispusi sa triseze, din contra, la un dvd poti pune pauza pentru a exersa mai bine un exercitiu care nu iese din prima sau pentru a face mai multe repetari decat cele propuse.
    Pentru mine chiar functioneaza.

  2. jokeru

    Sportul prin exercitiile sale fizice intotdeauna va imbunatati corpul nostru sau cel putin il va mentine.Ma bucur sa te vad facand sport,iti chiar foarte bine!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Please enter your name, email and a comment.