Second year

IMG_8417

La sfârșitul lunii august s-au împlinit doi ani de când merg la sală, probabil singurul lucru benefic de care am reușit vreodată să mă țin și de care, bineînțeles, mă simt extrem de mândră. N-am să vă spun acum câte eforturi am făcut ca să ating această semi-performanță pentru că, sinceră să fiu, n-am făcut niciunul. Sau, cel puțin, n-am simțit vreodată că aș fi făcut vreunul. Pur și simplu totul a mers de la sine și ca pe roate. Nu mi s-a întâmplat să nu am chef, să mă simt prea obosită, prea răcită sau prea leneșă (deși eu sunt o mare leneșă când vine vorba de orice altceva) sau să mă doară ceva atât de tare, încât să renunț la „o zi de sală”. Singurele pauze pe care le-am luat au fost atunci când am călătorit și nu au depășit nicioată șapte zile.

Scriam în articolul precedent legat de acest subiect (și pe care îl găsiți aici) că nu trebuie să ne gândim obsesiv la rezultate atunci când ne apucăm de sport. Desigur că aceste rezultate și schimbările fizice evidente ne motivează să continuăm și reprezintă rodul muncii noastre, dar ele apar, de regulă, după destul de mult timp, mai ales dacă, așa cum se întâmplă în cazul meu, nu suntem deloc atenți la alimentație. În ceea ce mă privește și luând în considerare faptul că eu mă ghidez după principiul (inventat de mine) – „Viața fără ciocolată, pâine și cartofi prăjiți e un chin pe care n-am de gând să-l accept (deocamdată)” – schimbările fizice au început să apară abia acum, după doi ani de mers la sală de cinci-șase ori pe săptămână. Sau poate că abia acum am început eu să le observ studiindu-mă foarte atent în pozele recente.

Poate că mulți se vor întreba la ce schimbări mă refer și spun asta pentru că, de cele mai multe ori, atunci când am spus oamenilor din jurul meu că merg la sală, reacția a fost cam aceeași: „Ce cauți tu la sală dacă ești (atât de) slabă? Las-o baltă! Chiar n-ai nevoie.” Oare? Mersul la sală sau oricare alt sport e doar pentru grași? Sportul și mișcarea, în general, s-au inventat doar pentru cei care vor să scape de kilogramele în plus? Eu spun că nu. Eu spun că sportul ține foarte mult de respectul de sine și că a fi slab (așa….pur și simplu, grație moștenirii genetice, sau cu ajutorul dietelor sau al înfometării) nu e suficient. Pielea arată mult mai bine atunci când faci sport iar întreg corpul îți este foarte frumos definit. Și nu doar atât. Beneficiile cu care ne alegem în urma practicării oricărui tip de sport nu țin doar de aspectul fizic dar pentru a înțelege asta trebuie să ne apucăm de treabă.

P.S.: acum, la final, că am încărcat și pozele de mai jos pe blog și mă uitam pe ele, mi-a venit în minte un alt subiect despre care probabil că voi scrie mai amănunțit cu o viitoare ocazie: de ce se machiază femeile când merg la sală? Mă uit la pozele astea și îmi dau seama că fața mea arată cel mai rău posibil când fac sport. Pentru că fac cardio în fiecare zi cel puțin zece minute, tenul mi se învinețește foarte tare și arăt de parcă m-a călcat trenul. Revenind la treaba cu machiajul, am văzut de multe ori femei care arătau ca scoase din cutie când intrau pe ușa sălii (bineînțeles că situația se schimba dramatic la sfârșitul antrenamentului). Pot să înțeleg că unele vin la sală direct de la job dar eu vorbesc aici de machiajul acela proaspăt, retușat, nu de cel pe care și l-au realizat dimineața înainte de a pleca la muncă. Întrebarea mea este de ce? De ce trebuie să te machiezi înainte de sală dacă oricum transpiri, te înroșești sau învinețești? Ce sens are?

Ribbet collage 3

Ribbet collage 6

Ribbet collage 10

Ribbet collage 4

Ribbet collage 8

Ribbet collage 5

Ribbet collage 9

Ribbet collage 1

Ribbet collage 2

Ribbet collage 7

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Please enter your name, email and a comment.