A dumneavoastră sinceră, Raluca

photo (12)

Relațiile – aceste chestiuni atât de alambicate uneori, încât îți vine efectiv să-ți iei câmpii iar alteori atât de naturale și perfecte, încât ai impresia că destinul îți joacă o festă și că n-are cum să dureze prea mult această stare de plenitudine absolută – sunt de o mie de feluri și toată lumea le înțelege diferit prin prisma experiențelor anterioare, a educației și a așteptărilor pe care le avem de la cealaltă persoană. Și dacă tot veni vorba de așteptări, țin să precizez că mi se pare o mare tâmpenie vorba aia „dacă vrei să nu fii dezamăgit, să nu ai așteptări de la nimeni”. Da, bine! Cum aș putea să nu am așteptări de la persoana de lângă mine din moment ce ea a ales să fie lângă mine, din moment ce încă mai e lângă mine herunterladen? Și nu mă refer aici la așteptări astronomice, ci la cele care țin de afecțiune, dăruire, atenție, încurajare, loialitate, încredere și iubire. Dacă nu aș avea nicio așteptare înseamnă că nu mi-ar păsa absolut deloc de persoana respectivă. Dintotdeauna am mers pe principiul că dacă ofer, mi se pare firesc să vreau să și primesc. Sunt genul de om căruia îi este destul de greu să înceapă să ofere, poate din cauza unor bariere stupide pe care mi le-am autoimpus de-a lungul timpului, dar odată ce am început, întotdeauna m-am aruncat cu capul înainte cu scopul de a face tot ce-mi stă în putință pentru ca lucrurile să meargă, într-un fel sau altul, în direcția pe care mi-o doresc download browl stars.

Nu mi-au trebuit niciodată mai mult de câteva ore sau zile pentru a ști ce-mi doresc de la o persoană sau pentru a ști că mă pot îndrăgosti sau nu de ea. La capitolul „îndrăgostit” lucrurile au fost mereu extrem de simple: două-trei întâlniri, prima noapte de amor, poate și a doua, și gata. Click! O să mă îndrăgostesc de tine foarte curând sau n-o să reușesc niciodată. Ori e albă, ori de neagră. Culorile apar mai târziu, când lucrurile avansează spre o relație și pot fi atât de vii încât mă consider cel mai norocos om din lume, dau tot ce am mai bun din mine, devin extrem de creativă, mă simt cea mai frumoasă și puternică femeie din lume, sau atât de întunecate încât încrederea în propria persoană îmi dispare , nu mă mai pot concentra la nimic și nu reușesc să apreciez lucrurile bune care se petrec în jurul meu fritz powerline herunterladen.

Este foarte important să ai lângă tine un bărbat care să te ridice, să te facă să te simți cea mai dorită și importantă femeie din viața lui, să vezi în ochii săi interesul și dragostea nemărginite, să știe să te pună la locul tău când începi să bați câmpii sau ai reacții impulsive dar, în aceelași timp să te trateze ca pe cel mai prețios lucru din lume, să te asculte, să te înțeleagă și să te accepte cu bune și cu rele, să nu încerce să te schimbe dar să fie suficient de inteligent încât să reușească să te aducă de partea lui, să mențină în permanență vii interesul și pasiunea, să te domine fără a te face să te simți inconfortabil, să știe cum să te atingă atât fizic, cât și sufletește, și nu în ultimul rând, să te iubească. Așa cum nu te-a mai iubit nimeni, atât de intens încât toți cei care au fost înaintea lui să devină niște amintiri vagi și îndepărtate, atât de sincer încât să nu ai ochi decât pentru el iar atunci când te gândești la el, să-și apară pe față acel zâmbet prostesc dar foarte natural, poate cel mai natural dintre toate.

E absolut normal să ai așteptări de la bărbatul de lângă tine pentru că avem o singură viață și ne dorim tot ce poate fi mai bun și cred că ar fi în interesul nostru să recunoaștem acest lucru confrontatiematrix excel. În loc să o facem pe dezinteresatele și inabordabilele, ar trebui să învățăm să iubim. Să iubim din toată inima chiar și atunci când știm că șansele de a ni se răspunde cu aceeași intensitate sunt destul de mici. Să iubim pentru că așa simțim să facem, chiar și atunci când intuiția ne spune că se va termina prost. Să iubim pentru că e firesc ș totodată cel mai frumos sentiment din lume. Iar dacă vom fi dezamăgite iar bărbatul de lângă noi nu va putea să ne iubească la rându-i, să renunțăm într-un final. Elegant, cu onestitate, respectuos, iubindu-l în continuare, dar să renunțăm herunterladen! Și cel mai important lucru s-o facem fără a mai privi înapoi. Și apoi să iubim din nou.

Poate că e prima dată când scriu un astfel de text, care mie personal mi se pare un pic diferit față de toate cele pe care le-am publicat până acum pe blogul ăsta legate de acest subiect. Când spun „diferit” mă refer la onestitatea și maturitatea care transpar din rândurile lui. Deși m-am temut de schimbări toată viața mea – și nu mă refer aici la schimbările exterioare (de mediu, circumstanțe, anturaj, etc.), ci la cele care mă privesc strict pe mine (atât fizice, cât și cele legate de personalitate), se pare că mi-a venit și mie rândul să le conștientizez și (partea cea mai dificilă) să le accept. Simt că m-am schimbat oarecum și simt că acest fenomen s-a produs într-un timp destul de scurt. Nu știu dacă e un lucru normal, nu știu dacă are vreo legătură cu faptul că mă apropii de vârsta de 30 de ani sau cu anumite persoane care au intrat de curând în viața mea, nu știu dacă e vorba de o evoluție banală spre statutul de femeie sau doar un puseu de personalitate, cert este că mă văd și mă simt diferit gta run download. De aici probabil și textul de mai sus.

Schimbată sau neschimbată, întotdeauna am simțit nevoia să mă exprim, atât verbal, cât și în scris. Nu mi-a fost mereu ușor, cel puțin în ultima jumătate de an am întâmpinat dificultăți uriașe în a spune clar și răspicat ceea ce îmi doresc, ceea ce simt, ceea ce aș vrea să schimb la viața mea, ceea ce mă deranjează și ceea ce îmi place. Am amânat, am amânat și iar am amânat, sperând de la o zi la alta că îmi voi găsi cuvintele potrivite și curajul necesar pentru a mă exprima liber, fără a-i răni pe unii sau fără a-i îndepărta și speria pe alții herunterladen. Dar la sfârșitul zilei rămâi doar tu cu tine însuți și realizezi că toate gândurile neexprimate îți revin obsesiv în minte și că trebuie să găsești o modalitate de a le scoate la lumină, în primul rând pentru a te elibera și în al doilea rând pentru a le arăta celor în direcția cărora ele se îndreaptă cine ești și ce îți dorești cu adevărat. Cum spunea cineva într-o carte foarte mișto („Frica ține oamenii în loc. Frica ține oamenii departe de fericire. Frica limitează. Frica oprește. Pune piedici. Frica ne paralizează pe dinăuntru.”) frica nu aduce nimic bun. Dimpotrivă! Nu vreau să-mi mai fie frică să mă exprim liber.

Later edit ↓

Acesta fusese până astăzi un draft, un text pe care l-am scris pe la începutul primăverii acestui an și pe care nu reușisem la momentul respectiv să-l public car purchase contract. Pur și simplu nu mă puteam decide dacă să apăs sau nu butonul „Publish”. Țin minte exact seara în care l-am scris și cu cât de multă ușurință mi-au venit ideile, țin minte că l-am recitit de zeci de ori și tot atâtea dubii am avut în privința publicării lui, situație destul de paradoxală având în vedere mesajul pe care încerc să-l transmit prin intermediul său: nu vreau să mai amân și nici să-mi mai fie frică să spun ceea ce simt.

Ieri mi-am amintit că aveam textul ăsta salvat pe undeva, l-am căutat, l-am găsit, l-am recitit. De fapt și de drept l-am recitit cu totul și cu totul alți ochi, altă minte și altă inimă pentru că lucrurile s-au schimbat destul de mult acum, după mai bine de jumătate de an. Am găsit în textul ăsta o mulțime de semne rău prevestitoare pe care le văd atât de clar acum, dar pe care le ignoram asiduu din frica de a nu pierde o relație pe care credeam că mi-o doresc mai mult decât orice altceva și în care începusem deja să investesc din ce în ce mai mult play store app wil niet download. Din cauza fricii am și ales la momentul respectiv să nu public textul: frica la gândul ca el va citi și va interpreta total aiurea, dar, mai presus de toate, frica de cuvintele scrise acolo. Cuvinte pe care, citindu-le iar și iar, mă convingeau din ce în ce mai mult că ceva nu e în regulă, ceva nu merge, nu e bine. „Fugi! Salvează-te!” Ei da’ de unde?!?!?! De data asta am ales să nu merg pe intuiția care zbiera din toți rărunchii să mă opresc. Am ales să închid ochii. Să mă mint. Să mă ambiționez în cel mai absurd mod cu putință gratis ebooks downloaden deutsch. Să înghit în sec. Să-mi spun că e doar o perioadă și că totul va trece. Totul va fi bine.

Cum s-a terminat? Prost! Foarte prost pentru mine. Dar hei! Data viitoare promit să acord mult mai multă atenție intuiției iar LUI….la fel ca întotdeauna: totul sau nimic. Nu există jumătăți de măsură în treaba asta – sau dacă există, pe mine nu mă împlinesc absolut deloc. Niciodată!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Please enter your name, email and a comment.