Acum aproape 3 ani, mai exact pe 30 octombrie 2008, am publicat pe blog singurul articol din categoria “Beauty&Fashion”. Tin minte perfect scopul pe care-l aveam bine intiparit in minte atunci cand am decis sa-mi deschid un blog personal: voiam sa fie un blog de beauty & fashion, plus alte subiecte care tin de viata de zi cu zi a fetelor/femeilor. Blogul meu, asa cum arata el in momentul de fata, e exemplul viu al zicalei din popor “socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ” sau ” ce s-a dorit a fi si ce-a iesit” (varianta personala). Din 27 de articole doar unul rezoneaza cu intentia mea initiala. Cum s-a intamplat acest lucru? Nici nu stiu exact. Poate din interesul prezentat de cititorii blogului vis-a-vis de celelalte articole sau teme, poate din cauza fanatismului meu fata de serialul “Sex and the city” (ma visam o a doua Carry Bradshaw), poate…, poate… Oricum un lucru e clar. M-am indepartat de scopul initial dar asta e pana la urma. No regrets! Cert este ca mi-as dori sa revin asupra hotararii mele de acum 3 ani cand am deschis blogul si sa ma tin de ea, drept dovada sta chiar acest articol. Read More…
Jurnal de bord – Paris
Chiar daca articolul meu poarta numele romanului scriitorului roman Jean Bart nu are nici o legatura cu aventurile petrecute la bordul unei nave maritime, ci cu aventurile petrecute pe pamant frantuzesc (mai ales parizian). Drept destinatie pentru cea mai recenta vacanta petrecuta peste hotarele minunatei noastre tarisoare am ales Parisul, un imens carusel de nebunie, romantism, eleganta, istorie si civilizatie. Iar totul a inceput cu celebra sintagma “welcome (a)board”. Enjoy! Read More…
24
De ce apusul e mai nostalgic decat rasaritul?
De ce toamna e mai romantica decat primavara?
De ce ploaia trezeste mai multe amintiri decat seninul unui cer de vara?
De ce albastrul e mai perisabil decat rosul?
De ce intunericul e mai misterios decat lumina?
De ce marea e mai senzuala decat nisipul?
De ce luna e mai complice decat soarele?
De ce efemerul e mai captivant decat eternitatea?
De ce neprevazutul e mai imbietor decat monotonia?
De ce copilaria e mai puerila decat maturitatea?
De ce linistea e mai apasatoare decat furtuna?
De ce visele sunt mai onirice decat realiatatea?
De ce tradarea e mai ispititoare decat loialitatea?
De ce minciuna e mai dulce decat adevarul?
De ce tacerea doare mai tare decat cuvintele?
De ce defectele sunt mai sarmante decat calitatile?
De ce senzualitatea e mai parsiva decat puritatea?
De ce complexitatea e mai anosta decat simplitatea?
De ce zambetul e mai ludic decat lacrimile?
De ce povestile sunt mai magice decat cotidianul?
De ce gandurile sunt mai profane decat faptele?
De ce trecutul e mai relevant decat viitorul?
De ce o despartire iti da mai multa putere decat o impacare?
De ce te-am iubit ieri mai mult decat maine?
Senin
Reminescente de culori topite in negura amintirilor, picaturi de vise adunate de-a lungul serilor de septembrie, subterfugii nevinovate, perfect izolate de realitate, surasuri deluzorii abia schitate, farame de cuvinte molatice, taine tomnatice pe care ti le-am descifrat una cate una pana la ultima. Imi era dor de toate acestea, imi era dor sa le citesc in ochii tai puerili, in vorbele tale verosimile, in adierea tacuta a vantului care ma poarta mereu cu gandul la tine peste hotarele neconcordantelor.
Utopic si ireversibil
Daca tot a venit primavara, mi-am adus aminte de o intamplare semi-amuzanta care a avut loc anul trecut pe la sfarsitul lunii martie. Am organizat o petrecere intr-un bar la care toti cei invitati ar fi trebuit sa vina “de mana” cu un/o fost/fosta pentru care nu mai simteau nimic. Mi-am contactat cativa ex-i dar cand le spuneam de tema petrecerii se uitau la mine de parca i-as fi jignit cu ceva si nu mai stiau ce scuze sa inventeze ca sa se sustraga invitatiei. In prima faza nu am inteles eschivarea lor.
…..
Citeam zilele trecute un articol despre arhetipurile identificate si studiate de Carl Gustav Jung: “persona” (masca in spatele careia se ascund oamenii, un fel de compromis intre sine si societate), “umbra” (partea din noi pe care o respingem, care nu ne convine), “animus” (partea masculina inconstienta care exista la o femeie), “anima” (partea inconstienta feminina din psihicul barbatului), “batranul intelept”, “marea mama”, “Sinele” (arhetipul unitatii, al unificarii). Cel mai interesant (poate din cauza subiectivismului) mi s-a parut “persona”. De unde vine aceasta nevoie de a parea altceva decat ceea ce suntem de fapt? Cat de constienti suntem atunci cand ne afisam masca in societate? Cat de puternice sunt granitele dintre realitate si fabulatie? Ce ne determina sa apelam la aceasta masca? Read More…
Unde a fugit iubirea?
Un pic haotic, un pic molcom pasii ma poarta spre tine. Oriunde ai fi, ei stiu drumul. Ma poarta departe in zari, pe carari neumblate, neintinate. Soarele zambeste primavaratic, degajand pulbere de lumina rosiatica. Cerul de un albastru mefient ma indeamna sa continui, sa te gasesc. Pretutindeni oameni senini, increzatori. Ii privesc melancolic, cu interes. Toti ascund mii de povesti, trairi, secrete. Mi-as dori sa-i ascult pe fiecare in parte. Vantul le aduce tainele mai aproape de mine, soptindu-mi la ureche picaturi de secrete prozaice.
De ce iubim defectele?
“Exista oameni si oameni” spunea o profesoara de-a mea in timpul unui examen acum 2 ani. Poate putinele vorbe inteligente pe care le-a rostit vreodata, dar total adevarate. Prin ce se deosebesc oamenii intre ei? Exista 1000 de raspunsuri la aceasta intrebare dar eu cred cu tarie in unul singur: prin defecte. Defectele sunt cele care iti ofera originalitate si nimic altceva. Read More…
Dupa….
Ce se intampla dupa? Ce se intampla dupa ce relatia a luat sfarsit? Aceasta este intrebarea la care nici unul dintre noi prefera sa nu se gandeasca la inceput de relatie. Insa inevitabilul devine realitate, moment in care raspunsul la aceasta intrebare apare firesc pe buzele fiecaruia dintre noi. Nimic nu dureaza la nesfarsit, cu atat mai mult o relatie in ziua de azi, cand exista atatea oportunitati, impedimente sau ispite. Despartirea este cea mai dificila treapta a unei relatii, dar de multe ori si cea mai benefica. Nu cred insa ca ar fi si ultima, dimpotriva. Poate fi calea spre un nou inceput, spre un nou tip de relatie: amicala, sexuala etc. E adevarat ca atunci cand incepi o relatie cel mai sanatos este sa te gandesti ca va dura. Mult. Poate nu o vesnicie dar oricum, cat mai mult timp. Daca te gandesti de la inceput la ce e mai rau, in cazul de fata la despartire, nu vei putea construi nimic. Insa tot nu m-am lamurit. Ce se intampla dupa? Read More…
Acum stii…
Saptamana trecuta mi-am chestionat majoritatea prietenilor si cunostintelor de sex masculin in legatura cu ceea ce isi doresc din punct de vedere sentimental. In mod ciudat de surprinzator, raspunsurile primite erau parca trase la indigo si sunau cam asa: “eu as lasa totul pentru acea femeie care ar sti cum sa ma surprinda in fiecare zi, care m-ar astepta seara de seara cuminte acasa cu masa pregatita si o sticla de vin rosu desfacuta. Ar trebui sa simt fluturasi in stomac de fiecare data cand ii aud vocea, sa mi se faca pielea de gaina cand ma atinge. Pe ea n-as insela-o niciodata, n-as minti-o, in schimb as iubi-o pentru tot restul vietii si m-as straduit s-o fac cea mai fericita femeie de pe pamant.” Read More…