Reminescente de culori topite in negura amintirilor, picaturi de vise adunate de-a lungul serilor de septembrie, subterfugii nevinovate, perfect izolate de realitate, surasuri deluzorii abia schitate, farame de cuvinte molatice, taine tomnatice pe care ti le-am descifrat una cate una pana la ultima. Imi era dor de toate acestea, imi era dor sa le citesc in ochii tai puerili, in vorbele tale verosimile, in adierea tacuta a vantului care ma poarta mereu cu gandul la tine peste hotarele neconcordantelor.
Utopic si ireversibil
Daca tot a venit primavara, mi-am adus aminte de o intamplare semi-amuzanta care a avut loc anul trecut pe la sfarsitul lunii martie. Am organizat o petrecere intr-un bar la care toti cei invitati ar fi trebuit sa vina “de mana” cu un/o fost/fosta pentru care nu mai simteau nimic. Mi-am contactat cativa ex-i dar cand le spuneam de tema petrecerii se uitau la mine de parca i-as fi jignit cu ceva si nu mai stiau ce scuze sa inventeze ca sa se sustraga invitatiei. In prima faza nu am inteles eschivarea lor.
…..
Citeam zilele trecute un articol despre arhetipurile identificate si studiate de Carl Gustav Jung: “persona” (masca in spatele careia se ascund oamenii, un fel de compromis intre sine si societate), “umbra” (partea din noi pe care o respingem, care nu ne convine), “animus” (partea masculina inconstienta care exista la o femeie), “anima” (partea inconstienta feminina din psihicul barbatului), “batranul intelept”, “marea mama”, “Sinele” (arhetipul unitatii, al unificarii). Cel mai interesant (poate din cauza subiectivismului) mi s-a parut “persona”. De unde vine aceasta nevoie de a parea altceva decat ceea ce suntem de fapt? Cat de constienti suntem atunci cand ne afisam masca in societate? Cat de puternice sunt granitele dintre realitate si fabulatie? Ce ne determina sa apelam la aceasta masca? Read More…
Unde a fugit iubirea?
Un pic haotic, un pic molcom pasii ma poarta spre tine. Oriunde ai fi, ei stiu drumul. Ma poarta departe in zari, pe carari neumblate, neintinate. Soarele zambeste primavaratic, degajand pulbere de lumina rosiatica. Cerul de un albastru mefient ma indeamna sa continui, sa te gasesc. Pretutindeni oameni senini, increzatori. Ii privesc melancolic, cu interes. Toti ascund mii de povesti, trairi, secrete. Mi-as dori sa-i ascult pe fiecare in parte. Vantul le aduce tainele mai aproape de mine, soptindu-mi la ureche picaturi de secrete prozaice.
De ce iubim defectele?
“Exista oameni si oameni” spunea o profesoara de-a mea in timpul unui examen acum 2 ani. Poate putinele vorbe inteligente pe care le-a rostit vreodata, dar total adevarate. Prin ce se deosebesc oamenii intre ei? Exista 1000 de raspunsuri la aceasta intrebare dar eu cred cu tarie in unul singur: prin defecte. Defectele sunt cele care iti ofera originalitate si nimic altceva. Read More…
Dupa….
Ce se intampla dupa? Ce se intampla dupa ce relatia a luat sfarsit? Aceasta este intrebarea la care nici unul dintre noi prefera sa nu se gandeasca la inceput de relatie. Insa inevitabilul devine realitate, moment in care raspunsul la aceasta intrebare apare firesc pe buzele fiecaruia dintre noi. Nimic nu dureaza la nesfarsit, cu atat mai mult o relatie in ziua de azi, cand exista atatea oportunitati, impedimente sau ispite. Despartirea este cea mai dificila treapta a unei relatii, dar de multe ori si cea mai benefica. Nu cred insa ca ar fi si ultima, dimpotriva. Poate fi calea spre un nou inceput, spre un nou tip de relatie: amicala, sexuala etc. E adevarat ca atunci cand incepi o relatie cel mai sanatos este sa te gandesti ca va dura. Mult. Poate nu o vesnicie dar oricum, cat mai mult timp. Daca te gandesti de la inceput la ce e mai rau, in cazul de fata la despartire, nu vei putea construi nimic. Insa tot nu m-am lamurit. Ce se intampla dupa? Read More…
Acum stii…
Saptamana trecuta mi-am chestionat majoritatea prietenilor si cunostintelor de sex masculin in legatura cu ceea ce isi doresc din punct de vedere sentimental. In mod ciudat de surprinzator, raspunsurile primite erau parca trase la indigo si sunau cam asa: “eu as lasa totul pentru acea femeie care ar sti cum sa ma surprinda in fiecare zi, care m-ar astepta seara de seara cuminte acasa cu masa pregatita si o sticla de vin rosu desfacuta. Ar trebui sa simt fluturasi in stomac de fiecare data cand ii aud vocea, sa mi se faca pielea de gaina cand ma atinge. Pe ea n-as insela-o niciodata, n-as minti-o, in schimb as iubi-o pentru tot restul vietii si m-as straduit s-o fac cea mai fericita femeie de pe pamant.” Read More…
Barbatii de care avem nevoie
De ce “barbatii” si nu “barbatul” (de care avem nevoie)? Oare nu exista acel barbat ideal care sa inglobeze toate acele trasaturi pe care femeile le cauta la persoanele de sex opus? Cu siguranta nu. Iata de ce femeile atrag mai multi barbati in anturajul lor, cu personalitati diferite: pentru a estompa lipsurile intalnite la partenerul de viata. Ideal ar fi ca in viata femeilor sa existe barbati ce dispun de urmatoarele trasaturi, care daca ar fi reunite intr-un singur corp, ar reiesi barbatul ideal.
La distanta
Relatiile la distanta sunt pentru multi dintre noi cu adevarat ingrozitoare, mai ales intr-o tara ca Romania unde vezi pretutindeni tot felul de cupluri care isi manifesta dragostea prin “giugiuleli” in public. Nu le-am inteles niciodata pe aceste cupluri. De unde aceasta nevoie disperata de a arata tuturor ce bine le merge pe plan sentimental? De ce isi pun poza persoanei iubite ca imagine de fundal pe telefonul mobil sau isi fac tot felul de declaratii pe diverse site-uri de pe internet? Din cauza dependentei emotionale poate fi unul dintre raspunsuri. Sau din cauza fricii de singuratate, a temerii de a fi parasit. De multe ori viata mi-a demonstrat ca discretia este cel mai bun aliat al vietii sentimentale. Dar sa revenim la subiectul principal. Read More…
Copiii din miez de noapte
O carte care te va vraji cu siguranta de la prima la ultima fila (si sunt destule) prin stilul realistic-magic pe care Salman Rushie il abordeaza. Romanul debordeaza de povesti fantastice desprinse parca de pe buzele Seherezadei (povestitoarea din “O mie si una de nopti”), insa pretinse a fi reale dat fiind faptul ca este vorba despre o autobiografie.
Autobiografia lui Saleem Sinai, unul dintre cei 1001 de copii nascuti la miezul noptii dintre 14 si 15 august 1947, data la care India isi proclama independenta fata de Marea Britanie. Toti acesti copiii au fost inzestrati cu puteri magice: de la baiatul care putea sa treaca dincolo de oglinzi si sa reapara prin orice suprafata reflectorizanta din tinut, la fata care avea darul inmultirii pestilor, pana la personajul principal care putea, in prima faza sa citeasca gandurile oricui, ca mai apoi sa miroasa absolut orice: mancaruri, suferinta, iubire, deznadezde etc. Povestea incepe cu mult timp inainte de nasterea lui Saleem, cand bunicul sau, Aadam Aziz, se intoarce din Germania, unde isi finalizase studiile, pe taramul fermecat al Kashmirului. Rushdie povesteste, luand vocea lui Saleem, intamplarile unei familii indiene, presarand pretutindeni elemente fantastice, insa punctul 0 al romanului e reprezentat de clipa in care 2 dintre copii miezului de noapte sunt schimbati la nastere de catre moasa lor: Saleem, fiul nelegitim al unei femei hinduse sarace si Shiva, singurul mostenitor al unei familii musulmane instarire…..clipa care il va urmari pe personajul principal ca o naluca laconica pe durata intregii sale vieti, facandu-l sa se simta vinovat pentru viata ce nu-i apartine de drept, viata furata a lui Shiva. Insa destinul ii va aduce din nou impreuna peste ani, moment in care Shiva il va trada pe Saleem (si pe multi dintre copii acelui miez de noapte) si va….dar destul, nu vreau sa va rapesc interesul pentru aceasta minunata carte. Read More…