Gradina uitata

Acum 2 ani, la recomandarea unei prietene, mi-am facut curaj si am citit romanul de debut al talentatei australience Kate Morton, “Casa de la Riverton” care, desi nu se incadreaza in tiparul romanelor mele preferate ( adica cele care, de langa firul narativ proriu-zis, ar trebui sa trateze si teme istorice, politice pe fundalul unor peisaje superbe dar reale) s-a dovedit in cele din urma a fi o lectura captivanta, emotionanta precum si o meditatie profunda asupra destinului uman. Insa nu despre aceasta carte doresc eu sa vorbesc in acest articol, ci despre al doilea roman al scriitoarei mentionate mai sus si anume “Gradina uitata”. Am cumparat cartea acum cateva luni mai mult din curiozitate de moment si din cauza unor critici favorabile pe care le citisem pe undeva la adresa sa. Intre timp, trebuie sa recunosc, am uitat complet de ea, ocupandu-mi timpul cu alte lecturi pe care le consideram mai interesante. De curand, insa, cand am reamenajat biblioteca si rearanjat cartile pe rafturi, am dat peste aceasta carte intr-un cotlon intunecat si m-am hotarat sa-mi acord o sansa. O decizie cum nu se poate mai inspirata caci inca de la prima fila, povestea a inceput sa ma acapareze incet dar sigur si sa ma poarte inapoi in trecut, in copilarie, reamintindu-mi de friguroasele dar atat de specialele seri de iarna cand, cu ochii mari de uimire, sorbeam fiecare poveste spusa de bunici la gura sobei sau fiecare basm citit inainte de culcare. Read More…

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40  Scroll to top