„Cum ar fi să ne trezim în visele altor oameni și să le schimbăm, și cum ar fi să avem curajul să îi invităm în ale noastre? Cum ar dacă întreaga lume ar deveni un singur vis în stare de trezire?” – Salman Rushdie. Ei bine, v-ați imaginat vreodată că așa ceva ar fi posibil? V-ați întrebat vreodată care sunt limitele imaginației, care este punctul de cotitură în care realul devine poveste iar povestea devine istorie? Dacă nu, bine v-am regăsit în lumea de basm a lui Salman Rushdie!

„Seducătoarea din Florența” este cel de-al șaselea roman al scriitorului indian pe care l-am citit și trebuie să recunosc faptul că Rushie a reușit, încă o dată, să mă impresioneze prin talentul său înnăscut de povestitor oriental, prin forța personajelor sale, prin magia scriiturii și prin basmele desprinse parcă din „O mie și una de nopți”. Epocile istorice și spațiile culturale diametral opuse apar și în acest roman, astfel călătorim permanent, pe tot parcursul poveștii, între Orientul reprezentat de imperiul mogul al lui Jalaluddin Muhammad Akbar și Occidentul fermecătoarei Florențe din vremea influentei familii de Medici și a lui Machiavelli, o călătorie în care personaje istorice reale se întâlnesc cu personaje de poveste iar marile personalități istorice nu sunt decât niște marionete aflate în slujba celor însetați de putere. Read More…