Romanul „Cel care mă așteaptă” mi-a plăcut mult, atât de mult încât l-am citit cap-coadă în doar două zile, iar asta în condițiile în care firul narativ se dezvoltă pe parcursul a peste 350 de pagini. Acțiunea se petrece în Iranul anilor ’60-’70-’80, o perioadă de o importanță crucială în care Islamul avea să capete o nouă dimensiune și avea să schimbe fața întregii lumi. Ne întâlnim din nou cu ayatollahul Ruhollah Khomeini, cel care a emis fatwa împotriva scriitorului Salman Rushdie, dar mai presus de toate ajungem, prin intermediul protagonistei romanului, să cunoaștem și să înțelegem destinele femeilor înlănțuite de tradiție care au puterea și curajul de a lupta chiar cu prețul vieții pentru ceea ce li se cuvine.

Am mai spus aici pe blog și voi relua cu această ocazie faptul că întotdeauna am căutat să citesc acele cărți care, pe lângă povestea centrală, mai mult sau mai puțin fictivă, dezbat și teme istorice și politice, te motivează să cauți informații suplimentare în afara romanului propriu-zis, reușesc să te teleporteze într-o anumită perioadă de timp și să zugrăvească minuțios anumite contexte politice și sociale. Am căutat să citesc acele cărți care, după ce ai dat ultima filă, te fac să te simți mai bogat atât pe plan intelectual, cât și spiritual iar „Cel care mă așteaptă” este cu siguranță una dintre ele. Tocmai de aceea, pentru a o înțelege mai bine, vă propun o scurtă incursiune în istoria Iranului. Read More…