Și munții au ecou

Dacă ar fi să întocmesc un top 3 al celor mai bune cărți pe care le-am citit anul trecut, „Și munții au ecou” s-ar regăsi sigur în el, poate chiar pe poziție fruntașă. Dar cred că așa se întâmplă de fiecare dată când vine vorba de Khaled Hosseini, „unul dintre cei mai citiți și iubiți scriitori din lume”: poveștile lui sunt, încă de la prima filă, extrem de complexe, puternice și emoționante, cu personaje magistral construite ce trăiesc experințe cutremurătoare care le schimbă iremediabil traiectoria, visurile și aspirațiile. Iar toate acestea pe fundalul unui Afganistan măcinat de războaie și cruzime, o țară făcută țăndări pe parcursul a peste 20 de ani, care se află astăzi într-o reconstrucție continuă, dar ale cărei cicatrice nu vor putea fi acoperite cu adevărat niciodată.

„To me, families are puzzles that take a lifetime to work out — or not, as often is the case — and I like to explore how people within them try to connect, be it through love, duty, or circumstance”, declara autorul într-un interviu pentru thehindu.com (îl găsiți aici). Așadar, familia este tema principală a romanului compus din nouă capitole, cu nouă povestitori diferiți, și care urmărește diversele personaje și ramuficațiile vieților acestora, alegerile și iubirile fiecăruia, de-a lungul mai multor generații, peste tot în lume: Shadbagh (sat ficțional; din farsi = „grădina fericirii”), Kabul, Paris, Insula Tinos (Grecia), San Jose (California) sau Peshawar (Pakistan) – oraș lângă care se afla tabăra de refugiați Jalosai. Read More…

Cimitirul

„Cimitirul” e primul roman gay românesc – asta ca să înțelegeți de la bun început despre ce urmează să vorbim. Pe lângă asta, conține limbaj licențios și pasaje de sex explicit (între gay!), deci nu se adresează, în mod deosebit, puritanilor. Și uite că „Cimitirul” lui Teleșpan a prins. Ba mai mult, a devenit bestseller peste noapte și și-a epuizat tirajul în doar câteva zile de la lansare. Cum s-a întâmplat una ca asta într-o societate atât de pudică precum cea în care ne ducem traiul de zi cu zi?

Nu țin minte să se fi întâmplat vreodată ca un autor debutant român să fi primit atât de multă atenție din partea presei. Țin, însă, minte că s-a declanșat o adevărată isterie legată de această carte cu destul de mult timp înainte ca ea să fie lansată oficial la Târgul Gaudeamus de săptămâna trecută. Nu auzisem în viața mea de Teleșpan, deși omul a lucrat, vreme de 12 ani (2000-2012) pentru mai toate televiziunile importante de la noi (ca producător executiv). Apoi s-a mutat la Londra pentru că nu mai avea chef de muncă. Apoi a scris o carte. Despre care am aflat, în primă instanță, de pe Facebook. Lumea începuse să-i share-uiască autorului postările și să dea citate din carte. Apoi au apărut interviurile cu el în reviste și diverse site-uri de pe net. Devenisem deja foarte interesată de carte. Apoi a avut loc marea lansare la Târgul Gaudeamus (cum ziceam mai sus), unde m-am prezentat și eu pentru a cumpăra cartea, a-i cere autorului un autograf și promisiunea unui interviu (care va avea loc mâine și va fi publicat pe Wide săptămâna viitoare!). Apoi am citit cartea, pe toată în mai puțin de 48 de ore. Și abia apoi am înțeles. Read More…

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42  Scroll to top