Changes
As you probably realized by now, the look of my blog has changed quite a bit. First of all I decided to change the name of my blog from “versete.com” to “whataboutharlequins.com”. I must admit the fact that, back in 2008, when I decided to start this blog, I had just finished reading Salman Rushdie’s controversial book “The Satanic Verses”, that had a major impact on me and also influenced me in choosing the name of my blog. But I must add and specify the fact that my blog has never had any connection, no matter how small, with the proper meaning of the word “verses”. In other words, what I am trying to say is that the articles I have posted on this blog have nothing to do with religion, so it seemed fair enough to change the name, the sooner, the better. Read More…
Romanii cu care ne mandrim nu traiesc in Romania
Multi dintre noi am urmarit joi seara, 20 octombrie 2011, editia speciala a emisiunii “Sinteza zilei” de pe Antena 3, in cadrul careia au fost prezentate povestile unor romani de marca, oameni care au facut ca Romania sa fie apreciata in intreaga lume. Sunt din ce in ce mai multe astfel de cazuri, ale unor oameni care aleg sa paraseasca tara pentru a-si urma visurile, a-si concretiza planurile profesionale si nu in ultimul rand, care aleg sa plece pentru a se forma ca oameni departe de o tara care momentan se afla in imposibilatea de a mai oferi oricui vreo satifsactie profesionala sau personala.
Cancan
Cautam zilele trecute definitia unui cuvant pe site-ul www.dexonline.ro (imi e mult mai la indemana sa accesez acest site decat sa scot din raft Dex-ul meu din 1996 care “cantareste” 1200 pg) iar apoi, dintr-o pura curiozitate, am introdus cuvantul “cancan”, fiind sigura ca prima definitie va fi cea a dansului de cabaret. Iata ce am gasit: CANCÁN1, cancanuri, s. n. (Franțuzism) Vorbe răutăcioase răspândite pe seama cuiva; bârfeală CANCÁN2, cancanuri, s. n. Numele unui dans de cabaret răspândit în Franța, mai ales în a doua jumătate a sec. XIX, executat numai de femei; melodie după care se execută acest dans; french-cancan. Read More…
Cum ar fi?
Pun pariu ca fiecare dintre voi v-ati intrebat, cel putin o data, cum ar fi sa traiti in alta tara. Sa locuiti, sa studiati, sa munciti, sa va faceti noi prieteni, sa traiti bucurii sau deceptii, sa plangeti sau sa zambiti, sa traiti noi experiente, sa o luati de la capat pe alte meleaguri decat cel mioritic. Si daca ar fi sa se intample asa ceva, ce tara sau ce oras ati alege? Cat de mult sunteti dispusi sa lasati in urma pentru a trai o astfel de experienta? Care ar fi avantajele si dezavantajele unei astfel de decizii?

24
De ce apusul e mai nostalgic decat rasaritul?
De ce toamna e mai romantica decat primavara?
De ce ploaia trezeste mai multe amintiri decat seninul unui cer de vara?
De ce albastrul e mai perisabil decat rosul?
De ce intunericul e mai misterios decat lumina?
De ce marea e mai senzuala decat nisipul?
De ce luna e mai complice decat soarele?
De ce efemerul e mai captivant decat eternitatea?
De ce neprevazutul e mai imbietor decat monotonia?
De ce copilaria e mai puerila decat maturitatea?
De ce linistea e mai apasatoare decat furtuna?
De ce visele sunt mai onirice decat realiatatea?
De ce tradarea e mai ispititoare decat loialitatea?
De ce minciuna e mai dulce decat adevarul?
De ce tacerea doare mai tare decat cuvintele?
De ce defectele sunt mai sarmante decat calitatile?
De ce senzualitatea e mai parsiva decat puritatea?
De ce complexitatea e mai anosta decat simplitatea?
De ce zambetul e mai ludic decat lacrimile?
De ce povestile sunt mai magice decat cotidianul?
De ce gandurile sunt mai profane decat faptele?
De ce trecutul e mai relevant decat viitorul?
De ce o despartire iti da mai multa putere decat o impacare?
De ce te-am iubit ieri mai mult decat maine?
Utopic si ireversibil
Daca tot a venit primavara, mi-am adus aminte de o intamplare semi-amuzanta care a avut loc anul trecut pe la sfarsitul lunii martie. Am organizat o petrecere intr-un bar la care toti cei invitati ar fi trebuit sa vina “de mana” cu un/o fost/fosta pentru care nu mai simteau nimic. Mi-am contactat cativa ex-i dar cand le spuneam de tema petrecerii se uitau la mine de parca i-as fi jignit cu ceva si nu mai stiau ce scuze sa inventeze ca sa se sustraga invitatiei. In prima faza nu am inteles eschivarea lor.
…..
Citeam zilele trecute un articol despre arhetipurile identificate si studiate de Carl Gustav Jung: “persona” (masca in spatele careia se ascund oamenii, un fel de compromis intre sine si societate), “umbra” (partea din noi pe care o respingem, care nu ne convine), “animus” (partea masculina inconstienta care exista la o femeie), “anima” (partea inconstienta feminina din psihicul barbatului), “batranul intelept”, “marea mama”, “Sinele” (arhetipul unitatii, al unificarii). Cel mai interesant (poate din cauza subiectivismului) mi s-a parut “persona”. De unde vine aceasta nevoie de a parea altceva decat ceea ce suntem de fapt? Cat de constienti suntem atunci cand ne afisam masca in societate? Cat de puternice sunt granitele dintre realitate si fabulatie? Ce ne determina sa apelam la aceasta masca? Read More…


Recent Comments