Jurnal in piatra

“Jurnal in piatra” de Carol Shields e titlul ultimei carti citite, o carte care te lasa cu un gust amar la sfarsit si te face sa te gandesti la familia ta (bunici, parinti) si la viata lor plina de mistere si incercari herunterladen. V-ati intrebat vreodata cum s-au cunoscut bunicii vostri, care a fost povestea lor de dragoste, prin ce greutati au trecut de-a lungul anilor?. Sau ce au simtit parintii vostri cand v-au adus pe lume, bucuria de nedescris a mamelor voastre de a da nastere unei fapturi umane atat de blajine aus soundcloud herunterladen? Daca nu, aceasta carte promite sa va puna pe ganduri in legatura cu familia voastra, sa va trezeasca sentimente puternice fata de cei dragi. Le-ati spus vreodata parintilor vostri cat de mult ii iubiti 123 free solitaire kostenlos downloaden? Sigur ca ii iubiti enorm, nu numai pentru ca v-au dat nastere, ci si pentru ca au fost mereu alaturi de voi, v-au iubit neconditionat, in ciuda tuturor certurilor, pedepselor si neintelegerilor din copilarie si adolescenta zierschriften kostenlos downloaden. Multi dintre noi ne dam seama mult prea tarziu cat de mult ii iubim si nu mai putem sa le impartasim acest sentiment si atunci regretam.

Dupa cum reiese din titlu, aceasta carte e de fapt un jurnal. Jurnalul unei femei nascute in Canada, Manitoba, la mijlocul anului 1905, pe nume Daisy Goodwill. O femeie simpla, care nu a iesit cu nimic in evidenta niciodata, o femeie preocupata de familia sa, care nu a facut cariera, a stiut sa-si pastreze de-a lungul anilor prietenele de suflet dar care s-a nascut sub o stea fara noroc. Singuratatea nu-i va da pace pana la sfarsitul vietii desi e mereu inconjurata de copii si de numerosii sai nepoti. Daisy Goodwill nu s-a putut bucura de o copilarie fericita pe care multi dintre noi nu am stiut niciodata sa o apreciem. Mama sa moare aduncand-o pe lume iar tatal sau o lasa in grija unei vecine pana cand aceasta va implini 11 ani, moment in care tatal revine in peisajul fiicei hotarat sa-si ia rolul in serios. Nu va reusi ,insa, niciodata acest lucru. Daisy devine adolescenta, apoi femeie, are parte de 2 mariaje (primul sot murind chiar in luna de miere) si 3 copii minunati care o vor sprijini mereu. Anii trec cu o rapiditate infioratoare si se trezeste la varsta de 80 de ani internata intr-un azil, acceptand cu nonsalanta trecerea nemiloasa a anilor si anticipand sfarsitul. Sfarsitul unei vieti in care s-a preocupat mai mult de ceilalti decat de ea insasi, in care nu a gustat din plin din toate placerile si in care nu a dorit niciodata sa iasa in evidenta cu ceva. Mereu curtenitoare, mereu amabila cu cei din jur, nu a lasat niciodata sa i se vada suferintele si tristetile, dorind parca sa treaba neobservata. Cu siguranta ,insa, ca a avut si ea secretele ei, ca oricare dintre noi, frustrari, a trait clipe de extaz si dezamagiri. La sfarsit incearca sa rememoreze clipele cele mai importante ale vietii sale lungi, descoperind ca a reusit sa fie “prezenta pana la ultima fila a povestii sale pe care o umple cu bucuria de a fi trait o aventura irepetabila: aceea de a fi fost ea insasi”. Se stinge fara regrete, fara dorinta de a se intoarce in timp pentru a schimba ceva. Se stinge impacata cu sine.

Aceasta carte m-a dus cu gandul la bunicii mei in primul rand, mai degraba decat la parinti, deorece si ei s-au bucurat de acele vremuri, demult apuse. M-am intristat la gandul ca nu am purtat niciodata o conversatie legata de viata lor, de tineretea lor, de fiorii primei iubiri iar conversatii noastre telefonice se rezuma doar la lucruri generale: cum mai merge scoala, daca sunt bine, sanatoasa. Insa, am realizat ca timpul nu este pierdut si ca mai putem recupera. Povestea lui Daisy Goodwill poate fi si povestea bunicilor noastre, cu greutati si satisfactii.

Recomand aceasta carte extrem de realista pentru faptul ca te duce cu gandul spre ceea ce ar trebui sa conteze cu adevarat in viata fiecaruia dintre ei: familia.

2 Responses to Jurnal in piatra
  1. jokeru28

    Uite cartea asta e intr-adevar fascinanta.Iata depre ce vorbeam in articolul celalalt din “Carti”.

    Cat despre amintirea bunicilor…mi-ar fi placut sa mai traiasca si acum.I-as fi intrebat multe cu siguranta.Din pacate nu am apucat decat bunicile.Tatii parintilor mei au decedat inainte de a ma naste eu,iar pe unul dintre ei chiar si unul dintre parintii mei nu l-a cunoscut.Avea trei ani cand murise in Rusia Sovietica ostatic fiind luat de catre acestia dupa ce Romania s-a alia cu Antanta.

    Voi cauta cartea cu siguranta.

  2. Imisatoatmosy

    Multumesc pentru un blog interesant

Leave a Reply

Your email address will not be published. Please enter your name, email and a comment.